unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Robespieristi, antirobespieristi, fie-va mila: indurati-va, spuneti-ne doar cine a fost de fapt Robespierre." Marc Bloch
Cu aceste cuvinte incepe Elisabeth Roudinesco monografia "Jacques Lacan. Schita unei vieti, istoria unui sistem de gandire, lucrare in care realizeaza o prezentare cat mai completa a celui care a fost "cel mai mare interpret al gandirii freudiene pe care l-a dat acest secol". Jacques Lacan este una din cele mai controversate personalitati din lumea psihanalitica, fiind considerat un geniu de catre unii, iar de altii, desfiintat. Insa, pentru a putea avea un punct de vedere este nevoie, inainte de toate, sa fie cunoscut.
Un sistem de gandire
Pornind de la ideea ca "Inconstientul este structurat ca un limbaj", psihanalistul francez va elabora un sistem de gandire ce va revolutiona psihanaliza, propunand si impunand o noua abordare a acesteia. Bazandu-si teoriile pe exemple din matematica, fizica, lingvistica, filosofie etc, Lacan a facut posibila intelegerea psihanalizei de catre cei interesati, indiferent din ce domeniu veneau.
Scrieri
Publicarea la editura Seuil a Scrierilor, care erau consemnari ale Seminarului sau, a fost un examen dificil pentru Lacan. "Pubelicare", va spune el mai tarziu, desemnand prin acest termen restul, reziduul sau deseul ce risca in ochii lui sa devina obiectul celei mai mari dorinte a sa. "Stenocritura", va spune si despre seminarul sau, vrand sa arate prin acest gest semet cat de mult parea sa dispretuiasca trecerea de la rostire la scris." Limbajul scrierilor sale este dificil de inteles, deseori incifrat, insa poate tocmai pentru a indeparta cat mai mult riscul de a fi inteles gresit. Lacan afirma ca ceea ce este spus ramane ascuns in spatele a ceea ce este inteles din ceea ce este auzit. "Coplesit de teama pe care i-o producea propria sa imagine si traind cu obsesia ca nu va placea, acest om genial era terorizat la gandul ca opera sa ar putea primi alta interpretare decat aceea pe care el insusi vroia sa i-o dea."
Dorinta inconstienta
Lacan este cel care a demolat regulile psihanalizei clasice, folosind metoda intreruperii arbitrare a sedintei, ce ajungea uneori la o durata de cateva minute. "Isi motiva nesocotirea regulilor standard sustinand ca reducerea duratei sedintelor, precum si ritmul lor mai putin frecvent aveau un efect de frustrare si de ruptura cu actiune benefica asupra pacientului. Se realiza astfel o dialectizare a relatiei transferentiale prin intreruperea sedintei la anumite cuvinte semnificative cu scopul de a determina aparitia dorintei inconstiente." Mai tarziu el va transforma cu cativa pacienti sedinta scurta in non-sedinta. "El nu mai asculta in ei si in el realitatea unei rostiri, ci incerca sa auda o limba fundamentala a psihozei, asemanatoare celei descrise de Schreber in Memoires (...). Spre deosebire de sedinta scurta, ea nu ii permitea pacientului nici sa vorbeasca - ii lipsea timpul pentru asta - nici sa nu vorbeasca, deoarece nu avea timp de pierdut."
Clinica privata
A analizat si pacienti care erau refuzati de ceilalti psihanalisti. Homosexualii, in acea perioada, fie nu erau primiti, fie analistul incerca sa ii aduca "pe calea cea buna", depasindu-si statutul de psihanalist. Lacan ii trata la fel ca pe ceilalti pacienti ai sai. A luat in analiza pacienti cu risc suicidar, el avand remarcabila capacitate de a-i investi cu incredere, incredere care le relansa dorinta de a trai. O pacienta a sa, Houda Aumont, povesteste ca, spre sfarsitul vietii, Lacan avea uneori accese de furie si, intr-o zi, nemaiputand suporta tacerea pacientei, s-a repezit la ea si a tras-o de par, spunandu-i: "Ai sa vorbesti!", iar seara i-a telefonat cerandu-si scuze pentru gestul sau.
Cazul Aimee
Intalnirea cu Marguerite Pantaine, cea care avea sa devina celebrul caz Aimee, a fost extrem de importanta pentru Lacan. Fusese internata la spitalul Sainte-Anne ca urmare a unei tentative de omucidere, asupra unei actrite. Timp de un an cei doi vor fi nedespartiti, aceasta femeie fiind tinta unei anchete in urma careia Lacan va construi cazul Aimee, in care "si-a proiectat nu numai propria reprezentare despre nebunia feminina, ci si obsesiile familiale si fantasmatice." Fascinatia pe care o exercita Marguerite asupra psihiatrului se datora faptului ca se constituia intr-un dublu al sau, avand aceeasi dorinta de glorie intelectuala si de schimbare a identitatii. Inainte de a o intalni, Lacan tortura fara mila barbatii paranoici in cautarea unei logici a nebuniei. "A fost fara indoiala nevoie ca paranoia sa fie feminina pentru ca fiul lui Albert sa poata contempla, in oglinda pe care i-o intindea Aimee, o imagine inversata a propriului sau univers familial: un univers de normalitate in care domnea totusi, sub emblema iubirii de fiecare zi, lipsa de masura mascata a unei nebunii de cursa lunga."
Francoise Dolto
Jacques Lacan o va intalni pe Francoise Marette (Dolto) in 1936, ea fiind puternic impresionata de expunerea cu titlul "Stadiul oglinzii". Intre cei doi psihanalisti va incepe o prietenie ce va fi dublata de o relatie clinica. Lacan ii spunea lui Dolto adesea: "Tu nu trebuie sa intelegi ce spun eu, deoarece, fara sa teoretizezi, si tu spui acelasi lucru ca si mine." Francoise Dolto si-a pus intrebari in legatura cu prima copilarie a lui Lacan, despre care acesta nu vorbea niciodata, de ce era neindemanatic in gesturile obisnuite si atat de obsedat de aspectul sau exterior, afisand tinute vestimentare extravagante si avand nevoie sa se deghizeze. "Dolto simtise ca acest comportament ludic servea la disimularea unui fel de vid; isi daduse seama ca Lacan seamana cu un copil narcisic si capricios caruia ii lipsise, in prima copilarie, ceva esential. De aceea, i se adresa cum se adresa si copiilor pe care ii primea in consultatie. Ii vorbea ca unui copil, nu pentru a-l infantiliza, ci pentru a-i restitui, acelui adult prea infantil care devenise, copilaria reala de care fusese lipsit."
Mosteniri
Psihanalistul francez a lasat in urma sa o impresionanta colectie de carti, obiecte de arta, tablouri si foarte multi bani. Drepturile de publicare a lucrarilor sale i-au revenit ginerelui sau, Jacques-Alain Miller, sotul lui Judith. Pe langa bogata contributie teoretica la dezvoltarea psihanalizei, Jacques Lacan va lasa in urma o scoala lacaniana dezvoltata de pacientii sai, deveniti psihanalisti. Visul sau de a fi cunoscut in intreaga lume i s-a implinit, fiind tradus in Germania, Brazilia, Danemarca, Statele Unite, Marea Britanie, Serbia, Norvegia, Suedia etc.
|
|
