unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Cine si ce a scris
Analist de origine britanica, D. Winncott nascut la Londra, urmeaza studiile medicale si descopera o mare atractie pentru psihanaliza.
In 1923 este pediatru si ofera deja consultatii terapeutice centrate pe studiul diadei mama - copil. Aduce in discutie prin diferite articole si studii diversitatea abordarii psihoterapeutice a relatiei mama - copil.
Cateva aspecte esentiale ale operei sale sunt cuprinse in unele dintre lucrarile sale: "Bebelusul si mama sa" , "Consultatia terapeutica a copilului", "Joc si realitate", articole.
Repere conceptuale si de lucru pentru Winnicott
Un indicator important este cum se simte mama si copilul ei. Unele stari psihice anormale intalnite la femeile normale atat fizic cat si psihologic care au nascut de curand, pentru D. Winnicott devin "preocupare materna primara"
De asemenea considera importanta functia mediului deoarece caracteristicile sanatatii mentale ale copilului depind foarte mult de ingrijirile materne; unde rolul central il indeplineste Eul mamei ce suplineste Eul copilului prin ingrijirile materne acordate, situatii esentiale de viata care duc la placerea de a trai a copilului. Eul copilului slab trebuie ajutat de mama sa pentru a reusi sa depaseasca anumite situatii si reactii ce se ivesc in viata sa.
Mama si bebelusul se privesc in ochi si se inteleg. Mama are pentru bebelusul ei rol de oglinda, caci Eul mamei este constituit si devine o functie de suport prin relatia de obiect. Bebelusul isi priveste mama si se vede pe el, dar in acelasi timp o vede pe ea.
Ce inseamna sa tii pe cineva in brate si sa il ingrijesti
Inca din 1911 D. Winnicott scrie o serie de articole si studii ample ce fac referire la: evolutia mamei in timpul sarcinii, mai apoi capacitatea ei de a renunta la ea pentru copil, etc.
Holding-ul si handling-ul, unde mediul exterior este inteles ca element ce intervine pentru maturizarea Eu-lui, face referire la ceea ce i se intampla bebelusul: este tinut si continut de mama sa; este manevrat cu ajutorul mainilor de catre ea (handling-ul);ii este prezentat mediul, obiectele din jur si deja isi formeaza o atitudine fata de obiectele straine, pe baza experientei sale cu mama;
Toate acestea ii asigura bebelusului un suport pentru existenta sa, participa la constituirea Eu-lui si duce la ceea ce este foarte important atat pentru mama cat si pentru copil"capacitatea de a fi singur"
Mama e O.K. daca e suficient de buna?
Relatia mama - copil se deruleaza in cadrul unor faze:
-dependenta absoluta care se instituie in primele cinci luni de viata ale bebelusului;
-dependenta relativa a bebelusului fata de mama sa (6-12 luni);
la inceputul celui de-al doilea an de viata se dobandeste progresiv independenta bebelusului fata de mama sa.
Prin tehnica ingrijirilor corporale intre mama si copil se stabileste sentimentul pe care cineva il are fata de propriul sau corp. Schema corporala a bebelusului se dezvolta in relatia de fuziune mama-copil, astfel incat daca mama nu se adapteaza reactiilor copilului avem de-a face cu ceea ce D. Winnicott a numit "mama nu suficient de buna"
Mamele sunt uneori in dificultate
Textele lui D. Winnicott abordeaza esential procesele psihologice ce apar la sugari, bebelusi in cadrul nasterii lor si in perioada urmatoare nasterii, cand"psihismul rudimentar al bebelusului si al mamei sale nu sunt inca separate" (Bebelusul si mama sa).
D. Winnicott a incercat sa dea un sens lucrurilor si sfaturilor practice oferite mamelor aflate in dificultate. Formarea sa psihanalitica si munca ca psihanalist, lucrand cu adulti, copii, pacienti borderline, i-a permis sa inteleaga mai bine subtilitatile relatiei mama-copil si fazele prin care trec unul si celalalt. El este unul dintre principalii teoreticieni psihanalisti britanici.
Mama poate intui starile prin care trece copilul ei?
In lucrarea"Mama in mod normal daruindu-se copilului sau" D.Winncott exprima un punct de vedere profund structurat, potrivit caruia mama are o intuitie foarte clar formata in ceea ce priveste sentimentele sale si cererile bebelusului directionate catre ea. Acest fapt ii da incredere bebelusului si favorizeaza o dezvoltare a sa din ce in ce mai complexa. Mama aproba existenta acestei intuitii datorita capacitatii sale extraordinare de identificare cu bebelusul si capacitatii bebelusului de a se identifica cu ea.
Cum crede un mic copil ca este mama sa?
In primele luni de viata, bebelusu l"crede" ca el si mama sa sunt una si aceeasi persoana. Progresiv el resimte si isi afirma autonomia. Nimeni nu ar trebui sa intervina in cadrul acestei relatii precoce instaurata intre mama si bebelusul ei, pentru ca se risca pierderea increderii mamei in propriile sale abilitati, capacitati si chiar integritatea psihica a bebelusului.
La radio se pot spune multe
In cadrul unor emisiuni radio destinate mamelor, D. Winnicott care se pune in permanenta in locul lor, a pus accent pe diferenta dintre ce spune o mama si capacitatea ei de a invata. Dovada este faptul ca, mama descopera foarte timpuriu cum "sa se poarte" cu bebelusul sau in scopul de a-i procura acestuia, cat si ei insasi, confort si securitate.
Fizic si sufleteste se pot atasa unul de celalalt, mama si copilul?
Daca mama intelege cum sa se poarte cu bebelusul sau este evident ca, si bebelusul va intelege si va avea un mod unic de a se atasa afectiv si a participa emotional cu tot corpul sau, la a-si exprima ceea ce simte fata de el si fata de ea. Aceste moduri definesc abilitatea bebelusului de a se atasa fizic de mama sa, de a o simti in apropierea sa, de a-i simti corpul, nu doar in intregime cat si separat.
Copilul si mama sa intr-o cautare
Bebelusul pricepe, intelege impulsul de a ataca vehement sanul mamei, dar in acelasi timp si de a invata sa-si reprime acest impuls. Mama sa poate reprima simplu acest impuls, fara a cauta sa se razbune. Putem spune ca bebelusul descopera o noua dimensiune a dragostei ce traverseaza, se intersecteaza cu "agresivitatea". El descopera ca un obiect pretios cum este sanul mamei poate servi la satisfacerea impulsurilor sale ostile.
Conferinte si lucrari
In cadrul unei conferinte intitulata "Comunicarea dintre sugari si mamele lor; comparatie si elemente contrastante" D. Winnicott face o paralela intre dependenta absoluta a mamei de nou nascut si extraordinara "preocupare materna primara" pentru copilul sau. Ea este pregatita sa aiba un bebelus, a regresat in cadrul unor comportamente infantile, in timp ce pentru copil totul este nou. El este gata sa devina, dar pentru aceasta el are nevoie de o mama "absolut normal devotata lui"
Cum poate sa se faca inteleasa mama
Mama comunica cu ajutorul intonatiei vocii sale, cu ajutorul felului sau de a se purta cu bebelusul (holding) si modului cum il manevreaza cu ajutorul mainilor (handling), cat si a modalitatii prin care il hraneste, leagana, iubeste. Ea comunica si cu ajutorul respiratiei, a batailor inimii, cat si prin felul in care se realizeaza adaptarea sa lenta la cerintele bebelusului. Acestea se rezuma la doua cuvinte, pe care D. Winnicott le numeste fiabilitate si dragoste. Totusi, cum sublinia autorul, ca sa fii mai bun, mai uman trebuie sa cunosti slabiciunile si urmarile lor.
Daca nu intervin grave deprivari si deformari in dezvoltarea imediata a bebelusului, prin interactiunea de tip ludic mama-bebelus (expresivitatea privirii mamei, intonatia si timbrul vocii etc), relatia ajunge exact in punctul in care fiecare dintre cei doi doreste.
Devotamentul mamei e esential?
Consistenta diadei pentru D. Winnicott are la baza "devotamentul real autentic" al mamei pentru bebelusul ei, iar absenta acestuia sau esecul sau partial au consecinte cel putin neplacute de-a lungul vietii celor doi. In mod normal mama il repune in drepturi pe bebelusul sau, in saptamanile, lunile ce vor urma nasterii sale, pentru ca in sens larg este evident ca ea este bebelusul si bebelusul este ea. Nu este nimic misterios in aceasta. In fond, ea insasi a fost un bebelus si se numeste ca, ea insasi a beneficiat de ingrijiri materne oferite si constituite in amintiri, ce o ajuta, dar care se pot defini si in obstacol in cadrul propriei sale experiente maternale cu propriul sau copil.
Mama poate mai mult?
Inca de la inceput aceasta dependenta relativa a bebelusului fata de mama sa repara deficientele mamei (care exista inevitabil in orice diada mama-copil) intr-o adaptare progresiva si stimuleaza dezvoltarea reciproca, atat afectiva cat si intelectuala.
Lumea din sufletul copilului
In cadrul relatiei sale mama propune o "lume" copilului sau. Aceasta "lume" capata cateva caracteristici, unde bebelusul are o relatie cu obiectele partiale si nu o distinge inca pe mama sa ca pe ceva separat.
La cateva luni un bebelus poate deja integra in "lumea" sa si alte obiecte, cum ar fi: ursuletul de plus, paturica, coltul de perna, suzeta sau degetul pe care le suge etc.) care se constituie in primele sale posesiuni, si care au rolul de a umple spatiul lasat gol prin plecarea mamei.
Separarea e o problema ?
Separarea de mama este o situatie greu de depasit de bebelus, motiv pentru care se vede nevoit sa-si gaseasca un substitut, mai precis un obiect tranzitional. In 1958 D.Winnicott propunea acest concept pentru a desemna obiectele constituite in substitute maternale. Aceste obiecte tranzitionale au rolul de a efectua cel putin in plan intern o actiune de protejare, de linistire, de alinare a durerii si angoasei cauzate de plecarea mamei.
Ce face copilul cand e fara mama sa?
Spatiul golit de prezenta mamei care pleaca, pentru ca are un motiv intemeiat sau nu, este umplut de obiectele tranzitionale ce atenueaza din densitatea anxietatii si angoasei traite intens de bebelus.
Fiecare dintre aceste obiecte tranzitionale alese este investit datorita calitatii sale sau proprietatii specifice pe care o are. Bebelusul ia in posesia sa aceste obiecte si le incarca de afecte foarte variate, alegere care nu a fost intamplatoare. Obiectele tranzitionale sunt alese din spatiul mama-copil, spatiu potential, ce are o realitate proprie care presupune o activitate motorie bogata si uneste cu obiectele materne.
Ce e cu lumea obiectelor copilului?
Motorul ce sustine derularea tuturor activitatilor tranzitionale este fantasma bebelusului de a se reuni cu mama sa. Se poate spune ca exista un circuit benefic mama-bebelus, ce asigura copilului capacitatea de a darui si primi, de a-si largi campul vietii afective si posibilitatea de a avea relatii sanatoase mai tarziu.
Maturizarea afectiva e greu de atins?
Se mai poate spune ca, atat copilul cat si mama pot atinge o maturizare afectiva reusita prin modul in care se raporteaza fiecare dintre ei la joc, la felul in care traiesc, spatiul potential dintre cei doi. Creativitatea jocului, capacitatea de a se juca impreuna este fundamentala si este intarita de spatiul potential initial constituit din mama si copil, mai apoi din mama, tata si copil.
Tatal si ecoul lui in lumea copilului
Este tot mai clar faptul ca mama si tata se constituie in elemente fundamentale pentru copilul lor. Spatiul, universul bebelusului este puternic imbogatit de prezenta tatalui si imaginea acestuia regasita de catre bebelus in ochii mamei.
Nu este usor sa recunosti importanta acestor situatii de viata. Nu este atat de greu de observat clinic evolutia unei diade mama-copil. Este totusi mult mai important ceea ce se simte in cadrul acelei relatii, ce simte mama si ce simte copilul; ce simt amandoi in relatia care se instituie, relatie unica, de neegalat, pretioasa in felul in care se deruleaza. Aceasta "sursa a vietii, fantana de caldura si tandrete" (M. Bydlowski) care este mama, pentru bebelus este sursa suprema a binelui pe care el il primeste si il poate primi vreodata de la lumea din afara.
Unde incepe si se sfarseste lumea copilului sau a mamei sale?
O mama adaposteste fara stirea ei o izbucnire a inconstientului, un risc de iubire imprevizibila pentru copilul ei. Realitatea fizica a copilului, lumea concreta in care exista se intalneste cu realitatea psihica a mamei. Din nefericire pentru ea si copilul ei, uneori pot exista mici incongruente intre aceste doua realitati. Acest fapt este resimtit violent in cadrul relatiei, atat de mama cat si de copil. Acest lucru nu este posibil fara cei doi. Aceasta reciprocitate este avantajoasa, si din lumea infinita de posibilitati cei doi traiesc impreuna si separat propria lor "realitate"
|
|
