unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
"Sa fii singur, ca un copil printre oamenii mari. Rainer Maria Rilke
Lumea copilariei
Francoise Dolto - aceasta "bunica simplificatoare" cum au numit-o cei obisnuiti sa complice lucrurile simple - si-a indreptat atentia in special asupra perioadei copilariei, asa cum este ea traita de catre copil, si nu cum este perceputa de catre adult. Astfel, se poate constata ca, asa-numita "varsta de aur" este, de fapt, o perioada extrem de dificila, cu multe dureri si suferinte, dar si faptul ca, nativ, copilul poseda o incredibila capacitate de a se echilibra nu numai pe sine, dar si pe parintii sai, capacitate care, insa, nu poate fi pusa in valoare decat daca i se acorda incredere si respect.
Imposibilul nu exista!
Citind lucrarile scrise de Francoise Dolto, senzatia este ca nimic nu este imposibil, ca nici o cauza nu este pierduta, ca orice copil, indiferent de suferinta sa, poate fi ajutat sa o depaseasca. Insa, ceea ce pare atat de simplu la nivel teoretic, devine extrem de complicat in momentul in care esti confruntat cu inconstientul copilului si cu propriul inconstient. Astfel ca, psihoterapeutul, prins in vartejul propriilor trairi contratransferentiale specifice curei psihanalitice, nu-si poate da seama ca unele din problemele copilului interfereaza cu evenimente din propriul trecut, neclarificate inca.
Francoise Dolto, in seminariile sale, adresate psihoterapeutilor si psihanalistilor aflati in formare care solicita sprijin, gaseste punctul fierbinte in care s-a blocat relatia analitica.
Auzind inconstientul
Psihanalista franceza a avut harul de a putea auzi inconstientul, acolo unde deseori nu era decat un simptom (o incapacitate, o dezordine, o tacere etc). Astfel, ea a detinut arta - asemanatoare, poate, maieuticii lui Socrate - de a pune intrebari bune, acelea care fac sa apara elemente uitate, dar care sunt importante in evolutia bolii, de exemplu, descoperirea unui bunic, tata , frate etc., despre care nu fusese vorba niciodata, dar care era un personaj cheie in istoria familiala. Pentru ea, un caz nu inseamna cunoastere conceptuala, ci numele, chipul si corpul copilului cu care intra in relatie.
Francoise Dolto a stiut sa asculte copiii, sa-i respecte si s-a lasat invatata de ei. "Ea este un sugar savant, de unde eficacitatea unica si cu totul speciala a cuvintelor ei. Unele, asezate la panda ca niste bisturie, reteaza cordonul ombilical. Altele, ascutite ca niste ace, tes identitatea, in timp ce altele, intinse ca niste resorturi, relanseaza dorinta." (Louis Caldagues)
Cum comunica copiii
Francoise Dolto a sfatuit psihanalistii sa nu decodifice ceea ce spun copiii prin semnificanti ai adultilor, ci sa gaseasca forme de a-i face sa exprime ceea ce vor sa spuna, prin desen, modelaj etc. "Exista alte mijloace de comunicare umana decat cuvantul. Cuvantul a fost deja atins de atat de multa falsitate, incat copiii nu se pot servi de el pentru a spune adevarul pentru ca, pentru ei, cuvantul este minciuna. Un copil exprima prin gesturi, atitudini, in desen, in modelaj sau in muzica imaginea interioara a fantasmei sale. Orice fiinta umana simbolizeaza prin fantasme auditive, gustative, olfactive, tactile si vizuale. Dar el le poate exprima altfel decat prin cuvant. Este ceea ce, de altfel, fac bebelusii."
"Purtatorul de cuvant al rostirii copiilor"
La harul psihanalistei de a transpune non-spus-ul in cuvant se adauga si experienta clinica remarcabila, de-a lungul celor patruzeci de ani de lucru la Spitalul Trousseau lucrand cu mii de de copii.
"Dolto a inventat un grai inconfundabil, care a facut din ea o povestitoare populara, capabila sa interpreteze limba copilariei, tot asa cum un etnolog poate hotari nu numai sa observe riturile tribului pe care il analizeaza, ci si sa traiasca impreuna cu el bucuriile si suferintele prin care trece. In aceasta privinta, vointa ei de a fi purtatorul de cuvant al rostirii copiilor a situat-o mai degraba pe pozitia unui saman, decat a unui psihanalist. (...) S-a ocupat de toti copii suferinzi: nevrozati, psihotici, paralizati, orbi, infirmi, debili sau surzi. Astazi toate aceste lucruri sunt cunoscute: a facut miracole, tot asa cum un miracol a fost si convertirea freudiana pe care a trait-o ea."
|
|
