unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Cine si ce a scris despre copil
Cele mai importante lucrari ale Melaniei Klein sunt: "Iubire, vinovatie, reparatie"; "Povestea unei analize de copil"; articole etc. Lucrarea "Dictionarul psihanalizei kleinene" este scrisa de colaboratorii autoarei, iar termenii, conceptele definite fac referire atit la opera ei cit si a celor care au continuat munca celebrei psihanaliste printre care: D. Winnicott, W. Bion, E. Bick, P. Heiman si altii.
Primele lucrari si ideile de baza
Una dintre comunicarile sale stiintifice are loc in anul 1914, in cadrul Societatii de psihanaliza desfasurata la Budapesta. Articolul prezentat face referire la educatia sexuala a unui copil in acele vremuri si rolul acesteia in viata emotionala si afectiva. In anii 1920-1930, M. Klein formula afirmatia conform careia, "o dezvoltare intelectuala depinde in foarte mare masura de dezvoltarea emotionala si nu invers". Cercetarile ulterioare aveau sa vina in sprijinul acestei idei. In 1924 participa la primul Congres al psihanalistilor, cu o lucrare importanta, care atrage atentia psihanalistului E. Jones care o invita sa sustina o serie de conferinte. In 1932 este formulat prima oara sistemul sau teoretic. In 1934 in opozitie cu cel al A. Freud formuleaza sistemul teoretic ce are la baza cele doua pozitii, cea schizoparanoida si cea depresiva. Acest sistem teoretic va suporta de a lungul timpului o serie de ajustari si reformulari, in deplin acord cu cercetarile efectuate de ea si de colaboratorii sai apropiati.
Oamenii sunt chiar atit de diferiti?
Este uimitor cum in viata intilnim oameni atit de diferiti si de profund structurati afectiv in constelatii unice. Totusi pentru unii, intreaga sfera a iubirii ramine divizata in doua directii personificate, in arta iubirii sacre si arta iubirii profane. Mai simplu spus, atunci cind doresc nu pot iubi si atunci cind iubesc nu pot dori.
Multi teoreticieni au diferite explicatii, care de care mai bine intemeiata si argumentata clinic. Pentru unii dintre ei, un rol important il au fixatiile puternice la stadii timpurii ale organizarii afective. La acest grup de idei adera si M. Klein. Am putea spune ca afectele inca de inceputurile vietii noastre fuzioneaza cu tot ce este viu si dinamic in noi, chiar si cu agresivitatea. Dezvoltarea afectiva este presarata cu anxietate multa si sentimente ambivalente ce isi au radacina si sursa in agresivitatea primara.
Compexul Oedip - ce este el, idei simple
Pentru M. Klein, complexul Oedip incepe inca din primul an de viata, potrivit consemnarilor sale din "Iubire, vinovatie, reparatie", (pg. 395). Relatiile copilului mic cu obiectele din jurul sau, inclusiv mama sa sau substitutul acesteia determina dezvoltarea emotionala si sexuala a acestuia. Si iata, apar primele impulsuri agresive intarite de frustrarea bebelusului de a nu avea un ceva, atunci cind si-l doreste ( poate fi mama sa, o parte importanta a acesteia cum ar fi sinul ei hranitor, bratele ei care sa-i ofere siguranta si dragoste, de care bebelusul se simte atasat fizic si afectiv).
Iubim de cind suntem foarte mici
In foarte mare masura bebelusul simte o nevoie crescuta de a avea un obiect iubit si iubitor, obiect perfect, ideal pentru a-i satisface dorinta fierbinte de ajutor si securitate. ("Iubire, vinovatie, reparatie", pg. 396).
In mintea bebelusului, iubirea si ura se razboiesc, lupta ce persista pe toata durata vieti sale. Poate de aceea M. Klein spunea ca, descoperirea in noi insine a unor impulsuri de ura fata de persoanele iubite duce la consolidarea unor sentimente de vinovatie ("Iubire, vinovatie, reparatie", pg.301).
Dar oare de ce unii oameni au mai multa nevoie de aprobare, de laude, de iubire decit altii? Poate ca totul sta in nevoia lor de a dovedi ca sunt demni de a fi iubiti. Acest sentiment izvoraste din frica inconstienta de a fi incapabili de a iubi pe altii indeajuns si cu adevarat. Sau chiar mai mult, de a nu fi capabili sa-si stapineasca impulsurile agresive fata de acestia. Pentru M. Klein este clar faptul ca, acestor oameni le este groaza sa nu reprezinte, ei insisi, un pericol pentru cei iubiti. Fermecator, nu?!
Grija pentru ceilalti e fireasca, nu mereu inteleasa
In sufletul nostru, in adincul mintii exista imboldul de a-i face fericiti pe oameni. Poate tocmai pentru simplul fapt ca, exista un sentiment de responsabilitate si de grija pentru cei la care tinem, sentimente manifestate divers si centrate pe capacitatea de a-i intelege asa cum sunt si asa cu simt ei ( "Iubire, vinovatie, reparatie", pg. 303).
Daca exista o lupta asa crincena intre a iubi si a uri evident ca exista si un clivaj. Iar daca exista un clivaj al obiectelor bune si rele ( interne sau externe, totale sau partiale), bebelusul incearca foarte firesc si natural o repunere in drepturi a obiectelor bune.
Drumul nu este chiar asa de simplu si de usor de parcurs, ci este blocat de prezenta vie, activa a atacurilor sadice, in urma carora Eul nu este chiar asa de sigur de capacitatea sa de restructurare si nu se increde in calitatile obiectelor oferite.
Copilul mic si mama sa
O recunoastere deplina a realitatii psihice poate sa fie rezultatul identificarii Eului bebelusului cu obiectele bune, in deplin acord cu progresele mentale dobindite. Absenta mamei din viata unui bebelus, reala sau fantasmata, il duce cu gindul pe acesta, ca poate s-au intimplat tot felul de lucruri care de care mai groaznice mamei sale. Situatie de viata traita de bebelus ca fiind dureroasa si sfisietoare.
--------------------------------------------------------------------------------
Copilul mic sufera mult iubind
Regretul, disperarea, sentimentul de vinovatie ce stau la baza durerii bebelusului se gasesc in Eul acestuia ce iubeste si uraste. Eul are in preajma sa o mare tentatie, aceea de a fi ademenit de a distruge obiectul iubit. Tocmai aceasta situatie, stare de anxietate (ce sa alegi!?) e raspunzatoare de neincrederea in bunatatea obiectului iubit.
Deopotriva exista si o tendinta reparatorie, viu prezenta, intim legata de sentimentul de vinovatie si de iubire al bebelusului.
Doare si trebuie facut ceva
Conflictul timpuriu dintre iubire si ura poate avea sansa de a fi rezolvat satisfacator. Daca "vina" este prea mare, puternic resimtita se poate face o alegere de tipul inlaturarii, respingerii persoanei iubite ( "Iubire, vinovatie, reparatie", pg. 311).
Putem intelege ca sentimentele bebelusului sunt foarte puternice si frustrarea foarte adinc inradacinata. Daca aviditatea si sentimentul ca a fost frustrat de prezenta mamei sale (de tot ce ii ofera aceasta) nu sunt coplesitoare pentru bebelus, acesta se poate detasa si obtine satisfactie de alte surse. Nu sunt intimplatoare alegerile ulterioare, facute de bebelus. Acestea sunt intim legate de primele satisfactii primite de la mama sa sau substitutul acesteia. Evident, in mod inconstient.
Mama e O.K. sau sufera si ea?
Pentru M. Klein, aceste sentimente de frustrare sunt urmate de regretul si sentimentul de vinovatie al bebelusului, care "privat" fiind, fantasmeaza "distrugerea" mamei sale prin aviditatea cu care o "devoreaza" si ura puternica ce o are pentru ea.
Ca o consecinta este declansata tendinta de reparatie, de vindecare a acestei vatamari imaginare. Toate acestea sunt emotii traite intens corporal si afectiv, preverbal, de catre bebelus. Ele vor avea o influenta hotaritoare asupra dorintei si mai ales asupra capacitatii lui de a accepta substitute.
Dependenta si iubirea
Sentimentele bebelusului de vinovatie dau nastere fricii de a depinde de persoana iubita, pe care el se teme sa nu o piarda, simte ca o vatameaza de indata ce agresiunea lui creste. Aceasta frica de dependenta poate fi privita si ca un imbold de separare, detasare de ea. Sa nu uitam ca aceste fantasme traitei isi contureaza aspectul infiorator, tocmai datorita Eului aflat in fazele sale timpurii de dezvoltare (in care omnipotenta este foarte "vizibila" . In inconstient, bebelusul va redescoperii, va recrea prin relatiile sale cu persoane noi si prin interesele sale constructive pe cea dintii persoana iubita. Pentru M. Klein, actul reparatiei este elementul esential al capacitatii de a iubi.
Adultii si felul lor de a fi
Dar constructiv, hranitor pentru un Eu este obtinerea multor satisfactii, astfel incit capacitatea de a suporta mai usor privarile, tendinta de a fi stapiniti de "aviditate" si de ura sa fie cit mai mult diminuata. O buna relatie cu noi insine este o conditie pentru a arata iubire, toleranta, intelepciune in relatia cu ceilalti.
Tehnica propusa de M. Klein, aducea ca element nou, nu efectul cel il produce interpretarea asupra fantasmelor, ci productia fantasmatica foarte bogata, prezenta dupa inlaturarea inhibitiei la pacientul mic sau adult ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 43).
Fantasmam de cind sumtem mici
M. Klein spre deosebire de multi analisti a descris activitatea fantasmatica ca fiind prodigioasa si foarte timpurie. Opiniile foarte variate ale inceputului sec.-lui 20 au fost acceptate mult mai tirziu. Modul in care fiecare analist alege sa lucreze cu pacientii sai si mai ales a modului in care si-a format si structurat propriul inconstient in cadrul analizei sale sunt in atentia multor teoreticieni chiar si in zilele noastre.
Ce e cu teoria pulsiunilor?
O alta contributie a M. Klein a fost atentia indreptata catre teoria pulsiunilor. Si nu doar in teorie ci si in practica, avind copii in analiza. Descoperirea ei presupune faptul ca micul univers al intrebarilor copilului gravita in jurul unor idei-cheie, care fac trimitere direct sau indirect la sexualitatea parintilor (care in mod firesc, in acele vremuri nu constituia subiect de discutie in familie; nici in vremurile noastre nu pare ca s-au schimbat prea multe!).
Ceea ce era interesant ca observatie clinica in prima faza, era faptul ca acest univers al intrebarilor copilului genera brusc un potop de fantasme inspaimintatoare produse de aceasta "curiozitate", fireasca de altfel. Si iata ca acesta pare a fi unul din drumurile care ajuta la formularea unor ipoteze cu privire la tensiunile si erotismul timpuriu ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 58).
O noua idee, un nou inceput
Prin anii 1930-1940 o noua abordare in clinica kleiniana isi dezvaluia alte inceputuri analitice, pulsiunea de moarte. Afirmatii de tipul "pulsiunea de moarte este sursa primara de impulsuri agresive", cred ca a socat universul analitic, obisnuit a fi putin mai conservator in idei. Anxietatea care este prezenta activ inca din primul an de viata al bebelusului ( inca din primele luni de viata) se intilneste cu Erosul, fapt ce poate fi incintator, pentru ca diminueaza din pericole, implicit suferinta ce isi trage seva din pulsiunea de moarte.
>
Intrebari si raspunsuri despre cum poate fi traita viata
Atunci, putem spune ca este inerent tot ce se intimpla. Va fi mereu un conflict intre pulsiunea de viata si cea de moarte. De fapt acest lucru era cunoscut. Ce nu era stiut era modul in care lucrurile merg, ce traseu au acestea in cadrul activitatii fantasmatice a adultului, ce-si doreste o analiza personala si dovedeste "curaj" in a-si "lamuri" starile sufletesti.
Doua stari, situatii sunt descrise ca fiind parcurse de orice bebelus, inca din primele lui luni de viata pina la sfirsitul celui de al doilea an de existenta. Pentru M. Klein, acestea au o denumire ce a suportat diferite modificari in sistemul sau conceptual. Ele sunt cunoscute ca fiind pozitia schizoparanoida si pozitia depresiva.
Unele sunt bune, altele sunt rele
Mecanismele schizoide utilizeaza in spijinul tinarului Eu mijloace diverse de aparare, de protectie. Angoasa este foarte puternica si trebuie intr-un fel sau altul sa fie infruntata. Astfel isi fac aparitia mecanismele de aparare precum clivajul (bun-rau) sau mecanismele maniacale (imaginea unui sin ideal ce tot timpul satisface halucinatoriu dorinta copilului de fi hranit cu laptele matern) ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 61, 336, 337).
Sentimentele copilului mic fata de parintii sai
Poate de aceea pozitia depresiva descrisa de M. Klein are la baza mai multe elemente ce duc inerent la instalarea ei. Ar fi un fel de cumul a mai multor evenimente incarcate afectiv puternic din viata bebelusului: intarcatul acestuia, ce genereaza inevitabil angoasa, durere, suferinta, situatie ce duce la indepartarea atentiei si afectului catre tata ca reactie impotriva mamei, instalata in momentul intarcatului etc. ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 71)
Si totusi e multa tristete la copilul mic
Tristetea nesfirsita, deosebit de intensa, sentimentul de "anxietate depresiva" ce il putem observa la unii bebelusi este "formula" cea mai timpurie si dureroasa, datorata sentimentelor sale ambivalente de ura si iubire. Noile modificari aduse sistemului teoretic se produc progresiv. Astfel, in 1935, un salt teoretic aducea imbunatatiri la caracteristicile pozitiei depresive. Integrarea teoretica, ca de obicei avea si o "acoperire clinica" ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 135).
Se poate sa fim mult mai echilibrati cu noi
Pina in anii 1946-1947 articolele si studiile sunt dedicate acestor modele teoretice. Intrebari de tipul "de ce unii oameni reusesc mai mult, mai bine, sa depaseasca sentimentele de vinovatie, iar altii nu?", sentimente ce apar frecvent in pozitia depresiva (reactivata pe parcursul vietii de adult de diferite situatii, in scopul solutionarii cit mai favorabile pentru Eu), aduc raspunsuri de tipul: "sentimentele de vinovatie s-ar parea ca opereaza in termenii unei rezistente in psihoterapie" ( daca vorbim de un demers terapeutic de tipul psihoterapiei psihanalitice sau de analiza personala) ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 149).
Alt tip de pacienti
Iata ca si demersul terapeutic capata directii noi de abordare. M. Klein a avut in analiza chiar si pacienti schizofreni. Prin anii 1930-1940 s-a dedicat studiului schizofreniei, unde ea promova ca tehnica de lucru interpretarea transferului si unde cadrul si regulile demersului terapeutic erau frecvent incalcate.
Un cadru conceptual nou
In 1932, ea plasa originile "invidiei" (in alta acceptiune decit cea intilnita la S. Freud) in stadiile foarte timpurii ale dezvoltarii afective "Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 158). Invidiei ii este gasit si un concept opus, "recunostinta". Aceasta este inteleasa ca fiind sentimentul fata de un obiect care reprezinta o sursa de satisfactie. Recunostinta nu este acelasi lucru cu satisfactia sau placerea, dar provine din cele doua ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 161).
Ce se mai intimpla cind esti mic
Mai este de stiut faptul ca, in primele stadii ale copilariei timpuri regasim ginduri si sentimente, fantasme atotputernice. Aceste fantasme sunt traite de copilul mic ca fiind reale si sunt raspunzatoare de dezvoltarea Eului. Raspunzatoare de aceasta dezvoltare mai sunt si procesele implicate in manevrele defensive timpurii ale Eului.
Analistul si calitatile acestuia
Ca tehnica, procedeu de lucru, contratransferul (ce este el, ce inseamna, ce reprezinta pentru pacient si analist) a fost permanent in centrul atentiei analistilor de orientare kleiniana. Periodic si acest concept a suferit modificari, cele mai multe fiind completari la "calitatile" si caracteristicile acestuia.
In anii 1950-1960 se aduceau modificari durabile ce promovau calitatile si capacitatile analistului de a-si mentine sentimentele proprii in raport cu ceea ce se petrece in cadrul sedintei terapeutice si inlaturarea caracterului rigid al interpretarilor pur intelectuale. Analistul are posibilitatea sa-si compare mereu ce simte cu asociatiile, trairile, dispozitia si felul in care se poarta pacientul. Astfel, poate verifica cit de aproape sau de departe se afla de posibilitatea de a-l intelege pe pacient. Dorinta analistului de a-l vindeca nu trebuie sa depaseasca dorinta si vointa pacientului de a se vindeca. Analistul nu trebuie, nu ii este de folos nici lui si nici pacientului, daca se poarta de data aceasta ( la polul opus) ca un "ecran alb", impermeabil trairilor sale sau ale pacientului. Pentru M. Klein un aspect important il reprezinta sentimentele analistului valorificate ca indicator pentru starea mentala s afectiva a pacientului.
Ce simte pacientul ca intelege analistul
Pentru pacient, ce simte analistul pentru el, raspunsul afectiv si sustinut intelectual fata de cele spuse, traite, verbalizate de el, poate deveni un instrument de sondare a "terenului", a cit de sigura pare, poate fi relatia celor doi.
Analistul, si el ca pacient?
Dar secretul sta tocmai in faptul ca analistul sau a fost la rindul sau pacient, si prin urmare analistul poate "merge" atit de departe cit propriul lui analist a "mers" cu el; astfel, putem vorbi de abilitatile intelectuale, emotionale ale analistului, in functie de cit de bine a fost analizat. Iar acest fapt de viata este un indicator pentru pacient, care fie ramine, fie pleaca din psihoterapie. Poate ramine, pentru ca a gasit ceea ce cauta inconstient.
Poate pleca, pentru ca analistul acela nu ii poate oferi ceea ce el isi doreste arzator si deopotriva inconstient. Nu tine de calitatea cunostintelor dobindite brut, de media obtinuta la disciplinele studiate intr-un an universitar (sau doi!), ci de profunzimea "setului" emotional expresiv dobindit in cadrul propriei analize; pacientii sunt asadar un reper pentru cit de "bun" este un analist in cadrul sedintelor sale terapeutice, neuitind faptul ca nu exista, in nici un caz, permanent, compatibilitati intre orice fel de stiluri de viata si modalitati de a exista. Interactiunea interpersonala inconstienta analist-pacient este foarte puternica si resimtita deopotriva de ambele parti. Interactiunea cu lumea externa, atit pentru adult cit si pentru copil este la fel de importanta cit si lumea interna. Universul lumii interne, a acestei realitati are uneori caracteristici dramatice, poate si pentru ca se afla in interactiune cu lumea externa, uneori intr-o evidenta opozitie. Procesul de maturizarea afectiva depinde mult de modul in care cele doua lumi se ajusteaza, se modeleaza una dupa cealalta, incercind o armonizare, care sa permita individului o functionare cit de cit echilibrata cu el insusi si cu ceilalti.
Mama si abilitatile ei de relationare
Cind vorbim de lumea externa amintim de cei care sunt in jurul bebelusului, cum ar fi mama sau substitutul acesteia, tatal, iar pentru adult, persoanele pe care le alege inconstient in relatiile sale sociale, cu implicatii afective puternice. Astfel, procesul de maturizare depinde pentru copilul mic de abilitatile mamei, de tipul de relatie in care se afla ea cu propriul ei copil.
Anxietate si dorinta
Fie mama, intilnind ocazional sau frecvent anxietatea copilului sau reuseste sa o poarte in ea pentru a il linisti, si a se linisti, fie, nu o poate purta mult timp sau deloc, nesuportind tensiunea generata de aceasta stare. Sansa de a se linisti sau de a-l linisti pe copilul ei acum, sunt reduse. De aceste situatii repetate (nu putem spune ca se intimpla doar o data; uneori e mai linistitor pentru ei doi, uneori e mai tensionat cadrul afectiv!) depinde viata afectiva timpurie si termenii unei satisfaceri afective ulterioare, a unei nevoi de acest tip, prezenta in viata de adult. Experientele pot fi nenumarate, si oricum fiecare relatie mama-copil are la baza afecte investite reciproc avantajos pentru cei doi parteneri ai relatiei.
Inconstientul, ca mica societate secreta
Astfel organizat ca o "mica societate", inconstientul antreneaza trairi cu scopul de a produce senzatii diverse, dar care in acelasi timp au si motivatia de a procura placere si neplacere, sentimentul de a fi iubit sau urit ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 295).
Psihozele, in analiza personala!?
Viziunea diferita a M. Klein asupra psihozelor, (nu in sensul oferit de Dictionarul de Sanatate Mentala, orice editie ar fi el!) despre care S. Freud afirma ca sunt neanalizabile, tocmai pentru ca pacientii sunt mult prea preocupati de propriile ginduri si constructii psihice, ignorind lumea externa, inclusiv analistul, a fost combatuta prin cazuri clinice. Mai mult, paranoia (iarasi, nu in sensul oferit de Dictionarul de Sanatate Mentala, oricit de consacrat ar fi el!) e re-"descoperita" de M. Klein inclusiv la copii si inca in stadii ale dezvoltarii afective timpurii.
Copii si felul in care traiesc ei
Astfel, autoarea si echipa ei de colaboratori porneste un demers terapeutic de explorare, in prima faza, a mecanismelor schizoide prin lucrul direct cu pacientii schizofreni, fapt deja amintit anterior. Multi analisti nu au fost de acord cu ideile autoarei si cu faptul ca pentru ea toti copii trec prin faze ale psihozei, frecvent si de neobservat de catre parinti acestora. O critica severa amintea de astfel ca, M. Klein ii facea pe toti copii psihotici. Pentru M. Klein era clar faptul ca, ceea ce ea numea psihoza la copii erau doar puncte de fixatie ale acesteia ("Dictionarul psihanalizei kleiniene", pg. 364).
Cum se rezolva blocajul afectelor?
Acestea sunt adevaratele nuclee ce se cer analizabile in cadrul psihoterapiei si conditioneaza sever dezvoltarea Eului. Acestea, ar putea oferi un raspuns cu privire la intrebarile legate de inhibitia comportamentului, blocajul afectelor, starea de disconfort pe care o resimte "sufletul" uneori. Eul isi doreste de fiecare data o re-traire, o re-punere in act, tocmai pentru o rezolvare favorabila a incrincenarii sale. Numai ca de cele mai multe ori nu reuseste decit "sa se repete", fara sa se "deblocheze". Cheia rezolvarii sale se aflai in universul sau afectiv constituit si organizat in virtutea unor cereri inexplicabile a inconstientului.
Inconstientul si constientul - disputa
Cea mai mare parte si-o revendica inconstientul si felul sau de a actiona asupra actelor constiente. De el trebuie sa tinem cont si el trebuie sa fie permanent in "atentia" noastra. O mai buna intelegere a felului in care actionam si ne purtam cu ceilalti are la baza o "cunoastere" a inconstientului. Secretul sta in marea arta de a te arata interesat de tine si de a face ceva in sensul acesta. De a te cunoaste mai bine si cu putina "contributie" sa cauti raspunsuri la intrebarile tale. Poate acum, poate mai tirziu. Atunci cind fiecare simte ca este momentul cel mai bun, cu siguranta alegere facuta in mod inconstient, dar "tolerata" de intreg universul lumii interne.
|
|
