unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Sondajele de opinie au ajuns un instrument specializat de contorizare a nemultumirii populare si-atât. Cei care ar trebui sa tina seama de ele sunt perfect nepasatori. Cine mai ia în calcul aceste sondaje? Doar tagma subtire ca numar a sociologilor, analistilor politici sau a directorilor de imagine din partide. Acestia din urma se intereseaza de sondaje doar în masura în care, pornind de la ele, pot sa “fenteze� opinia publica si sa atraga, pe viitor, opinii favorabile partidului sau personalitatii de care sunt angajati. Prin urmare, interesul lor nu e sincer, dimpotriva, se poate spune ca e un interes rece, cinic, pornit din simple ratiuni electorale. Adevarul e ca lumea româneasca a ajuns într-un punct extrem de critic în ce priveste raportul guvernanti-guvernati. Cei care ar trebui sa tina cont de rezultatele sondajelor sunt în primul rând guvernantii. Sondajele ar trebui sa le corecteze traiectoria publica, gesturile, cuvintele, ideile, sentimentele. În loc sa fie asa, ne trezim ca politicienii nostri fac în continuare exact ceea ce sondajele, adica opinia publica le interzic, teoretic, sa faca. Ne punem întrebarea fireasca: de ce se întâmpla acest lucru? Raspunsul nu este sociologic. Raspunsul e mult mai simplu: pur si simplu, din categoria mentala a conducatorilor nostri a disparut ideea de popor, mai mult, ideea de bine, de buna convietuire cu ceilalti, de ajutorare a celor multi, de iubire, în cele din urma. Clasa politica româneasca a uitat total aceasta categorie crestina si de aceea se complace într-un comportament ciudat, de ignorare totala a semnalelor venite dinspre mase. Aceasta clasa politica seamana cu un robot lipsit de sentimente, cu o singura misiune clar definita, aceea de propaseala individuala. Nimic din ce se întâmpla grav în jur nu mai conteaza în fata acestei nevoi animalice de înavutire pe toate caile. Cum sa mai tina cont de sondajele de opinie oamenii care, intrati definitiv în epoca santierelor imense de la propriile vile, cautatori de lux în toate variantele - de la iahturi la case de vacanta dintre cele mai exorbitante, de la femei de moravuri usoare la produse de consum cu preturi astronomice -, nu mai stiu nici macar ce li se întâmpla lor însile? O ciudata orbire a posesiunii a pus definitiv stapânire pe ei. De aceea, sondajele de opinie din care rezulta ca majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu directia în care merge tara nu trebuie interpretate gresit ca fiind semnale punctuale la deciziile mai mult sau mai putin aberante ale administratiei. Directia e gresita nu pentru ca o ordonanta oarecare produce nedreptate sau pentru ca traiul e din ce în ce mai scump, iar salariile sunt marite în ritm de melc. Directia e gresita pentru ca oamenii care ne conduc merg ei însisi, individual, într-o directie gresita. Aceste sondaje spun un lucru raspicat, si anume, ca poporul nu mai vrea sa mearga în directia elitei, indiferent care sunt avantajele de ordin material ale acestui drum. Nu este vorba despre spaimele tranzitiei, derivate din cine stie ce fond ancestral traditionalist sau din sechelele înca neeliminate ale comunismului (asa-zis rezidual), nici despre incapacitatea noastra de a ne adapta istoriei tumultuoase, cu cele doua spectaculoase si ambigui integrari (în NATO si în UE), este vorba despre imposibilitatea opiniei publice, deci a constiintei colective, de a urma un drum gresit din perspectiva morala. Vazând manifestarile agonice, terifiante în plan moral ale acestei asa-zise elite, decaderea fara margini a principiilor morale, simtind batjocura neghiobiei si badaraniei acestor oameni dotati doar cu tupeu si nesimtire, opinia publica încearca sa nu se predea curentului general de decadere. Dar cine s-o auda, cei care, cocotati la conducere, au ales deja calea dezastrului interior?!
Recent, un institut de prestigiu ce se ocupa cu studierea opiniei publice (CURS) ne-a mai pus pe masa o mostra a acestei dureroase încercari a masei de a domoli elanul potopic al elitei. Punctual, oamenii de rând nu sunt mai “puri� decât cei care conduc. Dar, daca o elita este invitata sa faca pasul înapoi cu fiecare sondaj de opinie, e clar ca ea este cea care trebuie sa dea o noua directie istoriei nationale, si nu oamenii de rând, care nu poseda, prin definitie, forta respectivei elite. Cel mai recent sondaj CURS (efectuat în perioada 1-7 august 2003) releva în populatie exact sentimentele pe care am încercat sa le creionam mai sus. 62% dintre români considera ca directia în care merge tara este gresita. Procentul este mult prea clar pentru a avea nevoie de alte comentarii. Mai mult, jumatate dintre români afirma ca traiesc mai prost decât anul trecut, cifra extrem de mare pentru o guvernare care si-a facut un "obiectiv" electoral din ridicarea nivelului de trai al populatiei, atât ca urmare a ideologiei social-democrate pe care o promoveaza, cât si ca remediu pentru fosta guvernare CDR-ista, catalogata de toata lumea ca falimentara. Nu are rost sa comentam dinamica partidelor politice de pe scena politica, asa cum reiese ea din acest sondaj. Ea nu are nimic spectaculos în sine. PSD-ul scade în intentiile de vot ale cetatenilor, absolut firec si, în schimb, creste opozitia (în special PNL), chiar daca aceasta este perceputa înca drept firava si neconvingatoare – asa cum si este în realitate.
Cei care au analizat rezultatele sondajului de mai sus vor fi încercat sa ofere solutii de moment la deficientele actualei guvernari. E normal ca analistii politici sa caute, pe baza acestor indicatori ai starii de spirit ai populatiei, schimbarea unor repere ale actualei guvernari. Este ceea ce a facut Alina Mungiu-Pippidi, care a trasat mai multe sarcini actualului partid de guvernamânt si cabinetului sau (în paranteza fie spus, acesta din urma se bucura de o credibilitate extrem de mica în rândurile populatiei, de numai 23,7%, fata de 73,6% - Biserica, 66,8% - Armata, pe ultimul loc fiind partidele politice, cu numai 11,3%), cum ar fi rezolvarea situatiei ministrului Hildegard Puwak, o mai corecta abordare a politicii anticoruptie, acordarea unei independente reale sistemului judiciar etc. Aceste recomandari punctuale nu vor putea, în opinia noastra, sa întoarca sensul pesimist al sondajelor viitorului. Oamenii nu mai au încredere nu atât într-o guvernare sau alta, într-un partid sau altul, ci în directia generala pe care o urmeaza elita româneasca, indiferent de culoarea politica efemera în care încape. Potentialul profetic al acestor sondaje este total ignorat. E adevarat, el e mai greu de cuantificat si verificat prin metode stiintifice. Dar el reprezinta adevaratul fond al nemultumirii populare ce apare de fiecare data, în fiecare sondaj, nemultumire care se vede ignorata tot de fiecare data de cei care conduc tara. Profetia multimii este cruda: ea opune unei realitati anomice din ce în ce mai accentuata o tara a bucuriei tuturor, din ce în ce mai îndepartata. Oamenii ce raspund în aceste sondaje vorbesc cu tristete despre o Românie care pare din ce în ce mai imposibila: România dreptatii si a omeniei.
|
|
