unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Prin ’46-‘47, in sat la bunicu’, taranii vicleni si cei lenesi si-au vindut paminturile. Primii stiau, ceilalti sperau, ca vin comunistii “de tot�. “Decit sa-l ia comunistii pe degeaba�, si-au zis ei, “mai bine bem o saptamina cu fanfara-n ureche!� Si asa au facut, anuntind, cu tromboane si doba, nasterea comunismului victorios la sate. Erau acesti tarani – care mai apoi au devenit salariati ai C.A.P., au muncit invers proportional de cit au furat si si-au trimis copiii la oras indemnindu-i sa devina membri de partid – erau acesti tarani, deci, comunisti ? Au fost «oamenii muncii» din dodolotul stemei socialiste – cu sonde, furnale si holde – comunisti ?
Imi pun aceasta intrebare constrins de doua fenomene. Unul, occidental, consta in negarea existentei «comunismului adevarat» in Estul Europei. Conform intelighentiei occidentale, marxismul ar fi incaput, in zona Balcanica si a stepei euro-asiatice, pe miinile unor sciti care l-au desfigurat.
La noi, aceasta teorie, desi de oarecare succes in cercurile intelectuale ale stingii rominesti (si ma refer aici la soferii de taxi si la frizeri), e de departe intrecuta in popularitate de cea care spune ca, de fapt «cu totii am fost comunisti», adica «am facut si noi ce-am putut ca sa cistigam o buca’ de piine», «ne-am descurcat».
Ambele tabere au in comun alergia fata de oricine foloseste in mod deprecator cuvintul «comunist». A descrie pe cineva drept «comunist» atrage drept represalii fie naclairea in jeleul unui plictis superior, fie strepezita replica de «legionar» (la noi) sau «fascist» (in Occident).
Asadar ce-a fost in Romania ? Am fost cu totii «comunisti» (adica simpli oameni sub vremi) din cauza Comunismului ? Sau n-a fost «Comunism» adevarat din cauza lipsei comunistilor autentici ? Dupa cum se poate observa, prima varianta, neaosa, e modulata de «sophia» istoriei, in vreme ce a doua, Vestica, e calibrata de Poetica lui Aristot.
Parerea mea e ca, intr-adevar, in ultimii lustri s-a folosit in mod nejustificat acuza de «comunist». In Romania, in afara de Zigu Ornea si Bellu Silber, nu prea au fost comunisti, ci mai degraba hoti. Dar, tocmai de aceea, a existat Comunism. Comunismul a demarat peste tot pe unde nu a fost o intreprindere intelectuala, ca in Occident. «Comunistii adevarati», in iconologia marxista Apuseana, sint Doctori in Politologie, Finante, Inginerie. Numai ca despicarea firului in patru, dupa protocol academic, nu e propice actiunii politice.
Comunismul s-a intrupat in tinuturile in care, departe de civilitatile universitare – intelectualii romani, poloni, maghiari erau mai degraba de dreapta in epoca interbelica - , brute cu miini paroase si frunti noduroase au purces la treaba. Instaurarea – nu succesul ! – societatii comuniste nu se poate face prin «comunisti adevarati», adica intelectuali marxisti.
Fiind un sistem, adica o constructie ideatica in care concluziile sint rezultatul neabatut al unei premise care explica global realitatea, comunismul nu poate da vina pe ceva din afara pentru esecul sau intrinsec. Premisa odata instalata de Armata Rosie, concluzia - succesul - trebuia sa vina pe cale de consecinta. Pentru ca asta e natura unui sistem.
Si ca e un sistem de inginerie sociala, pentru care ideea conteaza mai mult decit realitatea, ne-o dovedeste chiar tinguirea comunistilor cum ca nu s-au aplicat «ideile adevarate». E prima data in istoria omenirii cind nenorocita soarta a milioane de persoane e pusa pe seama unor idei. Pina la marxisti, putea veni seceta din cauza pacatelor oamenilor, molima din cauza ca pe tron se afla un uzurpator, sau trasnetul daca furai o icoana. Totul depindea de om, de fiinta, nu de himerele paginate ale unui creier excitat de tutun, alcool sau insomnii.
Comunismul e prima intreprindere politica in care succesul atirna de aplicarea corecta, deci de intelegerea exacta, a unor idei. Adica isi asigura inca din start justificarea esecului, de vreme ce – dupa cum o dovedeste imensa literatura universala, crescuta din controversele asupra a doua, trei idei – acest lucru e cu neputinta. Stiind cum sta lumea, pina la marxism oamenii nu s-au condus dupa “sisteme de idei�, ci dupa o busola ale carei puncte cardinale erau traditia, virtutea, Taina, ierarhia.
Asadar in Romania a fost Comunism tocmai pentru ca nu au existat comunisti. Marx pune intreaga greutate a demersului sau pe «dictatura proletariatului» si pe «nationalizare» - pe care le-am suferit. El nu descrie nicaieri societatea comunista ca o «Republica a profesorilor», asa cum si-ar dori multi dintre stingistii de cancelarie de astazi care, ineluctabil (cuvint cu ADN materialist-dialectic, determinist), ar fi primii arestati si ucisi in cazul instaurarii dictaturii proletariatului in Occident.
Daca Romania nu a avut comunisti in timpul Comunismului, e normal sa si-i capete de acum inainte. Si, dupa cum stau multi dintre bursierii nostri peste hotare, nu va duce lipsa.
Dar, pina una alta, va rog, nu-i mai apelati pe «fosti» cu vocativul de film sergiunicolaescian : «Ba, comunistule!» . Strigati-le simplu, non-partizan, romaneste : «Hotilor!».
|
|
