unicul
Administrator
 Din: Cluj
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 365
|
|
Dl. Razvan Codrescu, cunoscut publicist crestin, colaborator constant al revistei noastre si membru al Consiliului Director al Asociatiei Romfest XXI, a acordat, in iunie a.c., un interviu revistei romanesti Origini din SUA. Aparut sub titlul “Nu cunosc nici un ganditor stralucit care sa se fi implinit ca om de stanga�, interviul contine o serie de opinii transante, dintre care o parte sint aceleasi care guverneaza programul revistei Rost. Drept pentru care gasim de cuviinta sa le publicam in paginile Rost-ului. Am ingrosat pasajele care sint, dupa noi, foarte important de retinut. (Redactia)
-“Dreapta, sau mai precis spiritul ei, in intelesul pe care i-l atribui eu, si care in nici un caz nu se reduce la aspectul politic, este tocmai aceasta traire a Traditiei in actualitate.�
-“Nu ma regasesc in stanga, nici in modernitatea conformata de ea, pentru ca le simt mai degraba ostile lui Dumnezeu, sau ordinii firesti pe care Dumnezeu a lasat-o in lume. Din aceasta perspectiva, culturalul si politicul, cu toata importanta lor instrumentala, pe care nici nu ma gandesc sa o contest, sunt totusi factori secundari si subordonati.�
-“Dreapta incepe, sau ar trebui sa inceapa, de la repunerea divinului in primatul lui axiologic. Fata de strambatatile lumii, este simptomatic ca dreapta incearca sa le indrepte, in numele sacrului, in vreme ce stanga incearca sa le indreptateasca, in numele profanului.�
-Legionarismul si fascismul (care, in paranteza fie spus, sunt lucruri esential deosebite) nu reprezinta decat niste forme istorice si pe alocuri contradictorii ale dreptei; bune sau rele, ele nu mai pot fi reiterate, contextul fiind astazi cu totul altul. Daca dreapta mai este posibila ca re-actiune istorica fata de actiunea dizolvanta a stangii, atunci ea isi va crea forme si strategii realiste, adecvate noului context.
-Intr-o lume postbelica in care dreapta a fost sistematic si indistinct diabolizata, iar la noi dupa peste patru decenii de comunism si dupa peste un deceniu de politicianism clientelar, mai mult sau mai putin neocomunist, este limpede ca nu prea se mai poate vorbi despre o “dreapta autentica�, ci doar de cazuri putine si aproape izolate de autentici oameni de dreapta, astfel ca lupta cu stanga de toate nuantele va ramane nca multa vreme una foarte inegala. De aceea, nu atat un partid de dreapta mi se pare urgent si profitabil acum, cat salvgardarea spiritului dreptei, fie si numai la nivelul unei elite marturisitoare, care trebuie sa se invredniceasca a fi garantia si cheagul dreptei de maine.
-O elita lucratoare poate face enorm, daca va reusi sa-si concentreze eforturile.
-In Romania trebuie recreata, treptat, cu tact si rabdare, o sensibilitate de dreapta...
-Veti observa cu usurinta ca stanga, care e promovata de prosti sau pentru prosti, in sensul cel mai larg al cuvantului, uraste discriminarile si ierarhiile, e idealista si populista, ideologizeaza in dispretul realitatii. Dreapta, daca e cu adevarat dreapta, are “deosebirea duhurilor�, e discriminatoare si ierarhofora, realista si elitista, “aristrocratica� in inteles etimologic, atenta la firesc si organic.
-Eu unul nu cunosc in Romania nici un ganditor stralucit care sa se fi implinit ca om de stanga. Sunt unii care au cochetat trecator cu stanga, dar, ca si Tutea insusi, sau – mutatis mutandis – ca Patapievici in zilele noastre, pana la urma “si-au revenit�. Cine s-a incapatanat la stanga, ca Petre Pandrea bunaoara, n-a ajuns niciodata “ganditor sralucit�, pentru ca la stanga totul se perverteste si se vulgarizeaza, iar spiritul se sufoca, sau “incremeneste in proiect�.
-Dreapta politica trebuie sa creasca organic din dreapta culturala, iar dreapta culturala rebuie sa creasca organic din asumarea launtrica a crestinismului, care este, as zice, traditia noastra genetica. Fara o puternica baza spirituala si culturala, dreapta este oarba si inautentica, pentru ca tocmai angajarea moral-spirituala si creativa este una dintre principalele ei note diferentiatoare fata de relativismul moral, materialismul consumist si mimetismul cultural al stangii.
-In perioada postcomunista, dreapta s-a manifestat adeseori subcultural, iar asta i-a impiedicat creditul si coagularea; de aceea a ramas mai degraba un deziderat decat o reala forta lucratoare. De aceasta putinatate, se intelege, nu ideea de dreapta e de vina, ci oamenii care o servesc. Ca si ortodoxia la un alt nivel, dreapta nu si-a aflat, in noul context, decat prea putini servitori pe masura ei. Iar puterea astazi discretionara a stangii nu sta, nota bene, in virtutile ei, ci in slabiciunea polului de dreapta. Ce-i Raul, asa cum il definesc Parintii? Nimic altceva decat lipsa Binelui..
|
|
