|
|
"Dor, dor ... nespus si nesupus...
Scrisoare de dragoste de la mine pentru tine
Poate ca nu o sa citesti niciodata aceste randuri... Sau poate ca o sa le citesti si o sa treci pe langa ele, fara sa iti dai seama ca tie ti-au fost scrise, ca le-am scris eu... Si nici nu vreau sa iti dai seama! Dar eu simt ca ti-am spus si ca tu ai auzit macar putin... Ca si cum ti le-as fi spus de la mare departare, peste urlet de valuri si de furtuna...
...Dorul meu, imparatul meu si zeul meu… Ma culcam si ma trezeam cu tine in gand… As fi vrut sa iti stau ca un discipol la picioare, un discipol care sa se stie si sa se simta mult iubit… Sa imi sprijin fruntea pe genunchiul tau, sa iti imbratisez piciorul… macar asa sa iti fiu aproape… Sa iti simt mana in crestet si sa ma incred in tine fara limite… Sa pot sa ma uit in ochii tai, sa te ascult si ziua si noaptea, sa imi spui din tot ce stii, sa fii totul pentru mine…
Vroiam sa iti mangai fata, sa iti simt genele pe buze, sa te vad surazand fericit... Dorul meu, dor atat de greu... de dus... Doream sa imi fie pieptul tau culcus si adapost de orice rau, sa-ti simt mana mangaindu-mi parul, sa stau cu fruntea pe gatul tau... Sa ma topesc in bratele tale... Dor, dor, dor... Uneori mi-am dorit sa ma saruti... dar era mult pentru mine... Imi doream sa ma scufund in dragostea ta ca intr-o mare de tandrete, alint, gingasie infinita, sa ma potopesti cu pupicuri... In randurile astea e sufletul meu... Mi-era teama de o posibila intalnire cu tine, dar, de multe ori, parca imi venea sa te caut sa te vad, sa ma arunc in bratele tale, sa iti cuprind umerii, sa imi las capul pe pieptul tau, obosita... de atata fugit de tine!... Uneori flacara crestea si dorul ma mistuia... si as fi vrut atunci sa plang in bratele tale si tu sa imi saruti lacrimile, sa ma topesc, sa mor, sa ma prabusesc in abis si sa ma agat de tine ca de unica mea salvare... Dorul meu, dor, otrava tare...
Au fost momente in care imi doream sa ma inec in dragostea ta... Imi doream... Sa te privesc in ochi... Sa-ti simt obrazul lipit de al meu, ud, de ploaie sau de lacrimi... Sa fiu ultimul tau popas...
Au fost momente cand ma foiam ca un leu in cusca si as fi vrut sa te am langa mine. Simteam ca ma prabusesc si as fi vrut sa stiu ca esti doar la o ridicare de brate departare de mine... Dar nu era asa... Si ma apuca, uneori, si mania, pantru ca ma gandeam ca foiala mea e o tampenie uriasa... manie pe mine, dar si pe tine...caci te vedeam foindu-te, obosit de atata nepasare. Si nu stiu de ce ma mai gandesc la tine... Ca de cand te-am cunoscut(de fapt, nu te cunosc, habar nu am ce fel de om esti, pot doar sa fac speculatii), parca am luat-o razna...
Am dus totul in mine... Si e greu, parca ai duce o stanca in suflet... De ce? De ce? De ce te-am intalnit? De ce mi-a casunat pe tine? Eu sunt de vina... Cand mi-am dat seama ce se intampla cu mine, m-a luat groaza. De m-ai tratat cu atata indiferenta? Ca, din pacate, se vedea ca m-a lovit damblaua... De ce nu mi-ai spus macar "Calmeaza-te, ca pe mine nici in cot nu ma doare"? Puteai s-o faci(nu cu rautate, dispret, ironie sau mai stiu eu in ce mod care m-ar fi ranit). As fi apreciat asta... Simteam ca tu razi de mine... am simtit atata respingere...
Ciudat, mi-ar fi placut sa imi spui "Te iubesc". Au fost momente cand nu mai puteam de atata dor. Nu stiu de ce, dar, uneori, ma simteam de parca si tu te-ai gandi la mine; desi nu cred in chestiile astea. Parca te gandeai la mine, poruncitor, parjolitor…
Nu intelegeam si nici acum nu stiu ce si cum gandesti tu… si poate nici nu e problema mea, nu ar fi trebuit sa ma preocupe asta… Mi se parea ca ca tu uiti totul, ca tu nu pastrezi nimic in amintire, ca nu ai suflet… Asta un timp… Apoi mi s-a parut ca esti vulnerabil si ca ai suflet, unul de copil… dar, prima impresie, parca se cam incapatana sa plece… De ce mi-o fi venit mie sa te alint? Mai bine mi-ar fi venit sa te bat! Mi-e dor de tine…
Nu am sa te uit, o sa ramai mereu in inima mea... ca un vis neimplinit… Si, sper, placut, in ciuda suferintei... Asa sper!...
Daca as sti ca mor maine, as vrea sa fii la patul meu, sa-ti pot cuprinde fata in palme, sa imi lipesc obrazul de obrazul tau... Sa te uiti in ochii mei, sa ma pierd in ochii tai, sa ni se impleteasca privirile. As vrea sa-ti spun pe nume, asa cum in inima ti-am spus de atatea ori. Si as vrea sa stiu ca esti un om deosebit... Te-am iubit! Ce mai simt?... E mai usor sa vorbesti despre trecut!..."
|
|
